Bună. Îţi fac cunoştinţă cu el. El e un X-ulescu, un cutărică sau poate o imagine plăsmuită de către mine. Nu există sau poate nu are nume dar, are cei mai profunzi ochi pe care i-ai văzut tu sau eu vreodată. Atât de profunzi încât ai impresia că te scufunzi în abisul sufletului său. Ai impresia că-i vezi sufletul şi că-l cunoşti prea bine sau poate doar ţi-l imaginezi aşa cum îl vrei tu; sunt migdalaţi însă un simplu zâmbet îi transformă în simple linii orizontale, fine dar care par ca ascund o întreagă formă geometrică. Buzele cărnoase, uşor conturate te fac să-ţi doreşti să le săruţi neîncetat. Te gândeşti că poate această perfecţiune ascunde ceva. Şi într-adevăr ascunde, dar la primul zâmbet îşi dezvăluie colţii ca de vampir. Corpul său are o structură atletică. Deltoizii, bicepşii şi gemenii sunt aproape perfect conturaţi. Te gândeşti că frecventează vreo sală renumită de forţă însă singurul lucru pe care îl face e acela de a umbla de colo până colo. Acum bănuieşti că un corp atât de definit ascunde o personalitate la fel de definită. Nu e nimic mai greşit ca asta. În interior e ca şi o casă în plină dezordine, poate chiar pustie, a cărei zidărie e afectată de trecerea timpului şi de fenomenele meteorologice, de persoane blânde şi nevinovate care se dovedesc a fi doar nişte simpli vagabonzi care încearcă să pătrundă forţat. Există însă dorinţa de a o renova, de a face totul să fie nou şi luminos, de a o transforma într-un cămin plin de căldură şi iubire însă teama de a repara în van poate altera totul.
Această persoană pot fi chiar eu, tu sau oricare alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu