marți, 18 decembrie 2012

Instagram - ce este şi ce va deveni

            Prietenii, zecile de milioane de useri şi curiozitatea m-au determinat să mă documentez în legătură cu acest fenomen. Astfel, am aflat că  Instagram este o aplicaţie de foto-sharing cu cei mai mulţi utilizatori pentru care Facebook plăteşte un miliard de dolari. Prin această aplicaţie, userii pot aplica o duzină de filtre fotografiilor pe care apoi le pot posta pe Facebook, Twitter, Flickr, Foursquare şi Tumblr. Neinteresant până aici.
      Puţini ştiu însă că această companie numără  puţin peste 10 angajaţi. În medie, sunt încarcate peste un miliard de poze.
       Şi mai puţini au aflat de curând că din 16 ianuarie 2013, Instagram retrage drepturile de autor ale userilor, declarând pe blogul oficial că poate şi că are dreptul să vândă sau să facă orice îi trece prin cap cu fotografiile utilizatorilor. Bullshit. Asta înseamnă că EU ar trebui  să plătesc pentru a căpăta drepturile de autor asupra pozelor MELE?
       Dacă aş avea cont pe Instagram, probabil, că mi l-aş şterge instant. Personal, prefer să-mi descarc pozele pe pc şi apoi să le postez pe un anumit site de socializare.
            
         Ne "omoară" tehnologia!

luni, 3 decembrie 2012

Maaaaaaaxim!


"Soul Surfer" gen wake up

         La recomandarea unui prieten, am privit un film din 2011, "Soul Surfer". A refuzat să-mi povestească despre ce este vorba. Mi-a zis clar şi răspicat: Priveşte şi învaţă! Trăiască Youtube-ul şi ale lor trailere! Mi-a atras atenţia instant. Este un film biografic despre Bethany Hamilton, o femeie care a scris istorie in lumea surfingului dar, care din nefericire şi-a pierdut un braţ la 13 ani in urma atacului unui rechin-tigru.



Sursa: www.bethanyhamilton.com

           Merită privit. E genul de film care atunci când ai un moment de slăbiciune în viaţă, te stimulează să te ridici. Love it!





Despre fapte şi cuvinte.. promise. Dezamăgiri. Şi atât

 Superficialitate. Pălăvrageală. Necuvânt. "Omul este necuvântul omului.", Nichita Stănescu
      

         Despre mine şi cunoscuţi


      Cum am mai precizat, pe acest blog voi scrie despre ceea ce iubesc, despre ceea ce urăsc, despre ceea ce observ şi-mi place ori mă deranjează, despre cei pe care-i cunosc sau aş vrea să-i cunosc. Astăzi, scriu despre false promisiuni şi dezamăgiri.
        Sunt genul de persoană care atunci când promite, face, care atunci când se jură înseamnă că se "dezbracă" de orgoliu, încăpâţânare şi discută cu tine sau cu oricine, sincer, ca şi cum m-aş adresa propriei persoane. Nu are rost să mă mint singură minţindu-i pe alţii. Sunt genul de persoană directă, aşa că nu te aştepta de la mine să te linguşesc, să-ţi dau dreptate când nu ai sau să mă prefac că nu se întâmplă nimic.
       Nu sunt perfectă. Şi nici nu cred că mi-aş dori. Am persoane în jurul meu care-mi iubesc defectele.

        În schimb, unele persoane promit doar  de dragul de a face persoana de lângă să se simtă sigură şi stăpână pe situaţie. Falsitate! Da, am fost şi eu aşa. Chiar dacă am doar 19 ani, am trecut prin diferite etape în a-mi crea personalitatea. Am încercat atât pozitivul, cât şi negativul. Am cules din greşeli învăţături, învăţături pe care părinţii sau prietenii ni le-au spus dar, în acel moment ni se păreau absurde.
     Sfat: Dacă nu eşti sigur de ceea ce îmi promiţi, nu promite. S-ar putea ca în ochii mei să devii altă persoană.

    

Vorba multă

       de Ion Untaru

Feţi frumoşi cu frunţi de ceară
noaptea vor veni să-ţi ceară
din motive mai oculte
vorbele, când sunt prea multe;
Vorba naşte şi omoară:
e călău, dar şi vioară
şi de tine doar depinde
mâna ta când vei întinde
Vorbele se vând perechi
orice om două urechi
are şi numai o gură
lumea vorba când îţi fură
Înţelept e cel ce-nchide
minereul în firide
scoţând de sub carapace
doar cât trebuie şi pace!




marți, 20 noiembrie 2012

!!


Vreau o ţară zâmbitooooare!  \:D/

Esenţial



      Scriu, şterg, caut subiecte interesante pentru un prim articol,  dar nu găsesc. Îmi trecuseră prin cap zeci de  subiecte dar niciunul potrivit aşa că m-am decis să vorbesc despre mine, despre atitudinea mea faţă de lume, motivul pentru care mi-am făcut într-un final blog şi despre ceea ce îmi doresc să devin. Sunt studentă în anul I la Universitatea Ovidius din Constanţa, Facultatea de Jurnalism.

http://www.univ-ovidius.ro/   - pentru cei pe care îi cunosc şi despre care ştiu că se gândesc serios sa se înscrie la această facultate în anii următori şi pentru cei care vor să se transfere aici.

         De ce am ales această facultate?

       Mi s-a pus această întrebare de enşpe mii de ori ( prima dată la examenul de admitere :D) şi de fiecare  am răspuns la fel. Ştiu că nu pot să schimb lumea, ştiu că niciodată nu vom "extirpa" nici eu, nici colegii mei serioşi, "microbii" din presa românească, ştiu că oamenii vor continua să se atace între ei dar cel puuuuţin aş putea arăta lumii sau măcar ţării ce se întâmplă cu adevărat punând accentul pe schimbare, pe îmbunătăţire. Aşa sunt eu. Cred în bunătate, în schimbarea în bine, în trezirea la realitate. Unii mi-au spus că este o dorinţă de r***t, că m-am găsit tocmai eu să fac asta, că nu rezolv nimic de una singură, eu care sunt o visătoare. Da, tocmai eu m-am găsit, eu şi cel puţin 30 şi ceva de studenţi, eu şi alte mii de persoane. Da, eu, persoana visătoare care nu renunţă până nu i se îndeplinesc visele. 

           


          De ce mi-am făcut blog ? De ce acum ?

      Sincer, pentru că toţi prietenii mei au :D, pentru că acum am prins curaj să spun tuturor ceea ce cred şi ce simt şi pentru că este un prim pas în construirea carierei mele.


P.S. : Prin intermediul primului meu articol, îmi cer scuze colegilor pe care i-am tot "ameninţat" că vin la cursuri dar am avut nişte probleme personale. Daar, săptămâna asta viiiiiin. Sigur!



               Artists create happiness!