joi, 24 ianuarie 2013

Tu ştii ce e azi ?

     Azi e joi. E 24 ianuarie. Te gândeşti că e plină sesiune? Te gândeşti că e ziua vreunui prieten? Sau cumva total accidental, ţi-a trecut rapid prin minte că are o însemnătate istorică? Unirea Principatelor Române la 1859 îţi spune ceva? Alexandru Ioan Cuza?
     Nu te judecă nimeni că ai uitat. Te "judec" eu, dacă nu ştiai ce semnifică asta. Şi poatedacă mă străduiesc, aş putea să îţi găsesc vreo scuză căci abia, abia, ziarele aduc aminte de Unire, dar în schimb, "jaful secolului" ocupă prima pagină. 
      Ţin şi acum minte că profesorii din generală ne obligau să organizam o activitate pe acest subiect. Uram chestia asta. Nu inţelegeam deloc motivul. În liceu, făceam asta de plăcere. Din păcate, este un memo pe cale de dispariţie, tot mai mulţi tineri "omit" astfel de evenimente doar dacă nu cumva este vreo zi liberă, sărbătoare naţională.
      Nu o să incep să fac un rezumat istoric.


      NICIODATĂ, dar NICIODATĂ nu trebuie să uităm istoria ţării şi astfel de evenimente. E ca şi cum ai avea o casă şi nu ai şti cum a fost construită.  Nu ador România, doar încerc să-i arăt părţile frumoase, lucruri care sunt mai puţin cunoscute în comparaţie cu nu ştiu ce pupincurişti care apar la televizor.

 Recomand : Dezbatere Adevarul

duminică, 20 ianuarie 2013

Un altfel de portet



Bună. Îţi fac cunoştinţă cu el. El e un X-ulescu, un cutărică sau poate o imagine plăsmuită de către mine. Nu există sau poate nu are nume dar, are cei mai profunzi ochi pe care i-ai văzut tu sau eu vreodată. Atât de profunzi încât ai impresia că te scufunzi în abisul sufletului său. Ai impresia că-i vezi sufletul şi că-l cunoşti prea bine sau poate doar ţi-l imaginezi aşa cum îl vrei tu; sunt migdalaţi însă un simplu zâmbet îi transformă în simple linii orizontale, fine dar care par ca ascund o întreagă formă geometrică. Buzele cărnoase, uşor conturate te fac să-ţi doreşti să le săruţi neîncetat. Te gândeşti că poate această perfecţiune ascunde ceva. Şi într-adevăr ascunde, dar la primul zâmbet îşi dezvăluie colţii ca de vampir. Corpul său are o structură atletică. Deltoizii, bicepşii şi gemenii sunt aproape perfect conturaţi. Te gândeşti că frecventează vreo sală renumită de forţă însă singurul lucru pe care îl face e acela de a umbla de colo până colo. Acum bănuieşti că un corp atât de definit ascunde o personalitate la fel de definită. Nu e nimic mai greşit ca asta. În interior e ca şi o casă în plină dezordine, poate chiar pustie, a cărei zidărie e afectată de trecerea timpului şi de fenomenele meteorologice, de persoane blânde şi nevinovate care se dovedesc a fi doar nişte simpli vagabonzi care încearcă să pătrundă forţat. Există însă dorinţa de a o renova, de a face totul să fie nou şi luminos, de a o transforma într-un cămin plin de căldură şi iubire  însă teama de a repara în van poate altera totul.
Această persoană pot fi chiar eu, tu sau oricare alta.

marți, 15 ianuarie 2013

Mână de la mână pentru o mână de copii!

    " Mână de la mână pentru o mână de copii" este prima mea campanie umanitară şi de conştientizare publică. Campania se dorea a fi un  proiect pentru la facultate. Însă, sunt sigură că pentru cei care le-au realizat au însemnat mult mai mult. A însemnat dăruire, perseverenţă, dorinţa de a ajuta, de a face bine.


         Sincer, tema campaniei a venit pur şi simplu deodată. Parcă m-a lovit. Am auzit campanie umanitară, am zis copii autişti, fără să verific dacă nu cumva alţi colegi au ales să abordeze deja acest subiect. Nu ştiu motivul exact pentru care autismul a fost primul ce mi-a venit în cap. Probabil pentru că am încercat să interacţionez cu unii copii, probabil pentru că i-am văzut marginalizaţi, probabil pentru că îmi doresc să se termine cu etichetarea.

          Banii strânşi în urma licitaţiei de picturi realizate de două liceene din Măcin, Andreea Vasilachi şi Gabriela Cuciuc, vor fi donaţi Centrului de Zi pentru copii autişti " Harap-Alb" din Constanţa. Licitaţia nu s-a încheiat încă. Sincer, nici nu îmi doresc să se termine. Îmi imaginez această campanie derulând încontinuu.

        Deşi nu am strâns foarte multe like-uri pe pagina de Facebook (Mână de la mână pentru o mână de copii), consider că scopul meu a fost atins, măcar pe aproape. Cele două artiste şi-au oferit picturile din proprie iniţiativă. Singure au venit şi m-au întrebat dacă pot ajuta în acest fel. La fel şi persoanele care le-au cumpărat şi cei care au ales să-mi facă vazută campania  în noul număr al  ziarului local Măcin.
      
      Promit ca la finele campaniei să postez rezultatele!

Informaţii despre autism



    


Asta e pentru Eminescu!

            Îmi doream să scriu asta mai devreme dar am avut un incident neplăcut cu al meu cont.
            Şi da. Ăsta e pentru Eminescu! Poate nu mulţi şi-au amintit că acum 163 de ani s-a născut al nostru Mihăiţă. Da, chiar Mihăiţă Eminescu, poet şi jurnalist, al cărui nume şi ale cărui opere oferă valoare ţării noastre. Nu o să-l omagiez în această "scriitură" pentru că îl "urăsc" de anul trecut (ştiţi Bac - Proba scrisă la limba română) ci spun doar că dacă poetul însuşi ar fi avut  profil de Facebook, cu siguranţă mulţi i-ar fi cântat "La mulţi ani".

            

Check-in la sânge

              Despre aplicaţia Facebook Places 

   Facebook Places este o aplicaţie asemănătoare Foursquare-ului. Permite distribuirea locaţiei utilizatorului  pe Facebook. Pompoasă definiţie. Gen : Ionica e cu prietenele la un cico într-o cunoscută cafenea de pe bulevardul Tomis şi simte nevoia ca şi cei 2 000 de (ne) prieteni să ştie ce face ea, ce bea şi cu cine este. Fiecare ne permitem să dăm câte un check-in din când în când; fie pentru că ne-am întâlnit cu prietenii, colegii, cunoştinţele şi suntem supermegaultraentuziasmaţi, fie pentru a-i face în ciudă Vasilicăi că deeee ..ea fuse cu câteva zile înainte într-un bar super mişto.

              F(*****g)b(oring) but useful

        Ceea ce m-a determinat pe mine să scriu despre asta pe blog, a fost catalogarea mea de către un ...  anonim, drept "măicuţă", persoană care nu iese din casă şi alte chestii dintr-astea, şoricel de bibliotecă. Şi asta de ce? Pentru că nu a văzut, dragă cititorule, check-inuri pe Facebook, pentru că am ales să nu postez poze din nuş ce cluburi şi nuş ce baruri. Pentru ce? Chiar nu simt nevoia să-mi dezvălui întreaga personalitate pe site-uri de socializare, nu simt nevoia ca de fiecare dată când ma cert cu x-ulescu, sunt supărată pe cutărică sau pur şi simplu nu am chef de nimic, să schimb mood-urile mai rău ca vântul. Din nefericire, profilul de Facebook a ajuns să fie primul portret. Din fericire pentru mine, fac parte din gruparea aceea mititititică de persoane care preferă să NU îşi afişeze întreaga personalitate şi viaţa pe un simplu site.

        Sunt ceea ce sunt şi ceea ce vreau să fiu. Prefer discuţiile face-to-face în locul celor virtuale, prefer mângâierile în locul brăţicelor de pe chat sau messenger.
      Nu sunt ipocrită, nu sunt arogantă. Sau poate sunt şi asta este doar o simplă mască pe care am ales să o afişez pe blog.


   

duminică, 13 ianuarie 2013

Stresiune !!!

Cofeină. Tutun. Nopţi nedormite. Într-un cuvânt: SESIUNEEEE!!! 

       Nu credeam că voi recunoaşte acest lucru în special pe blog, însă  în sinea mea mă bucur de această primă sesiune. Ştiu că efortul pe care îl depun, nopţile nedormite şi stresul de dinaintea perioadei de sesiune nu sunt în van. Acţiunile pe care le "execut" azi sunt pentru ziua de mâine. Ceea ce fac, fac pentru mine şi pentru viitorul meu.
      Sincer, fiecare dintre voi credeţi asta deşi vă plângeţi minut de minut părinţilor, prietenilor mai mici sau celor mari care acum culeg ceea ce au semănat acum câţiva ani. Cei mici vor fi ca noi iar cei mari au fost ca noi.
       Nu-i invidiaţi pe cei care stau în casă şi freacă menta sau pe cei care îşi "trăiesc" viaţa distrându-se prin cele mai de fiţe cluburi. Avem timp să le facem pe toate. Avem timp pe care să-l petrecem cu familia, avem timp pentru prieteni, pentru distracţie, pentru relaxare, pentru răsfăţ dar şi pentru învăţat. Totul constă în organizare.
           Şi până la urmă asta cred eu ca e viaţa de student. Te distrezi maaaaaxim, te plimbi maaaaaaxim. Şi la naiba! Laşi totul pe ultima sută de metri. Nu te plânge. Culegi ceea ce ai semănat. Nu ţin să te demoralizez, dimpotrivă. Fruntea sus! Mult succes la STRESIUNE!