luni, 3 decembrie 2012

Despre fapte şi cuvinte.. promise. Dezamăgiri. Şi atât

 Superficialitate. Pălăvrageală. Necuvânt. "Omul este necuvântul omului.", Nichita Stănescu
      

         Despre mine şi cunoscuţi


      Cum am mai precizat, pe acest blog voi scrie despre ceea ce iubesc, despre ceea ce urăsc, despre ceea ce observ şi-mi place ori mă deranjează, despre cei pe care-i cunosc sau aş vrea să-i cunosc. Astăzi, scriu despre false promisiuni şi dezamăgiri.
        Sunt genul de persoană care atunci când promite, face, care atunci când se jură înseamnă că se "dezbracă" de orgoliu, încăpâţânare şi discută cu tine sau cu oricine, sincer, ca şi cum m-aş adresa propriei persoane. Nu are rost să mă mint singură minţindu-i pe alţii. Sunt genul de persoană directă, aşa că nu te aştepta de la mine să te linguşesc, să-ţi dau dreptate când nu ai sau să mă prefac că nu se întâmplă nimic.
       Nu sunt perfectă. Şi nici nu cred că mi-aş dori. Am persoane în jurul meu care-mi iubesc defectele.

        În schimb, unele persoane promit doar  de dragul de a face persoana de lângă să se simtă sigură şi stăpână pe situaţie. Falsitate! Da, am fost şi eu aşa. Chiar dacă am doar 19 ani, am trecut prin diferite etape în a-mi crea personalitatea. Am încercat atât pozitivul, cât şi negativul. Am cules din greşeli învăţături, învăţături pe care părinţii sau prietenii ni le-au spus dar, în acel moment ni se păreau absurde.
     Sfat: Dacă nu eşti sigur de ceea ce îmi promiţi, nu promite. S-ar putea ca în ochii mei să devii altă persoană.

    

Vorba multă

       de Ion Untaru

Feţi frumoşi cu frunţi de ceară
noaptea vor veni să-ţi ceară
din motive mai oculte
vorbele, când sunt prea multe;
Vorba naşte şi omoară:
e călău, dar şi vioară
şi de tine doar depinde
mâna ta când vei întinde
Vorbele se vând perechi
orice om două urechi
are şi numai o gură
lumea vorba când îţi fură
Înţelept e cel ce-nchide
minereul în firide
scoţând de sub carapace
doar cât trebuie şi pace!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu